zile exemplare / specimen days

problema cu whitman e ca nu mi-a placut niciodata. in afara de o poezioara pe care o retinusem pe la 19 ani, nu i-am suferit niciodata poemele lungi, firele de iarba & co.
problema cu cunningham e ca il ia pe whitman si il face erou de roman, la fel cum a procedat cu virginia woolf in orele. doar ca partea aia i-a iesit mult mai bine. aici whitman e si nu e, adica apare in toate cele trei parti ale romanului, ciudat de direct si totusi indirect, cunningham ascunzindu-l in spatele personajelor care populeaza un new york din trei perioade diferite [recunoastem patternul din orele], vorbind si existind astfel prin ele.
romanul e ok, primele doua parti mi-au placut chiar mult, dar ultima se intimpla undeva in viitor si e populata si cu ceva SF, ceea ce stomacul meu digera mai greut, asa ca am trecut mai in viteza peste ea.
in rest, numai de bine. parca walt nu mai e chiar asa imposibil.