fara pretentii de connoisseur, random thoughts:
.jpg)
le amiche / m. antonioni / 1955
- imi place mai mult titlul povestirii pe care se bazeaza filmul ["tra donne sole"]
- actritele nu sint doar frumoase, ci si incredibil de stilate si elegante.
- “le amiche” sint prezentate cit se poate de realist. pe fata te incurajeaza si te ajuta, pe la spate te birfesc sau iti “imprumuta” iubitul. dar au o viata boema, cu plimbari lungi pe plaja, cu expozitii de arta si showuri de moda, care te face sa le invidiezi.
***
il decameron / pier paolo pasolini / 1971
- nu l-am citit pe boccaccio, deci n-am termen de comparatie [exista dezbateri legate de cit de fidel a prezentat ppp povestirile lui boccaccio]
- pentru ca prezinta 9 povestiri e normal sa aiba multi actori, ce-mi place e ca multi sint amatori, oameni reali si asta se vede. adica e de bine, ii da filmului un aer cit se poate de veridic. nu ne putem imagina ca oamenii secolului 14 erau toti frumosi, trasi prin inel s.a.m.d. adica, ma rog, hollywoodul si-ar putea imagina si asta 
***
baisers voles / f. truffaut / 1968
domicile conjugal /f. truffaut / 1970
l’amour en fuite /f. truffaut / 1979
- in toate cele 3 filme antoine doinel [jean-pierre leaud] este personajul principal, filmele fiind legate intre ele. se pare ca exista si o colectie numita”aventurile lui antoine doinel”, care mai cuprinde inca 2-3 titluri.
- doinel e un personaj care place, in ciuda greselilor pe care le face. e destept si amuzant. nu e usa de biserica, desigur, da’-mi place ca spre deosebire de alti francezi, truffaut nu insista pe partea erotica ci pe povestile lui doinel, lucrurile care i se intimpla.
- urmeaza sa vad les quatre cents coups, primul film al lui truffaut in care apare leaud, pe cind avea doar 15 ani.
***
otto e mezzo [8 1/2] / f. fellini, 1963
- e filmul pe care l-am digerat cel mai greu in ultimul timp, poate pentru ca e cel mai recent vazut, poate pentru ca l-am vazut la ore destul de tirzii sau poate pentru ca intr-adevar e greu de digerat. n-am decit doua explicatii: ori e un film cu intelesuri ascunse si multiple care necesita cel putin doua vizionari, ori trebuie luat ca atare, fara a-i cauta intelesurile de care pomeneam mai inainte.
- se spune ca e cel mai bun film despre film care s-a facut vreodata. o fi.
- se mai spune ca e cel mai autobiografic film al lui fellini si ca de fapt subliniaza dilema tuturor artistilor: ai terminat un film / o carte / etc. si toata lumea e cu ochii si gura pe tine asteptind sa le spui ceva despre urmatorul / urmatoarea, cind tu de fapt habar nu ai [pentru ca astepti muza cea datatoare de inspiratie - nota mea] .
- mi-a placut mastroiani. ca intotdeauna
merci de recomandari!:)
[...] descoperit cu Jules et Jim, acum citiva ani. Pe urma am urmarit aventurile lui Antoine Doinel si-am gasit A bout de souffle [unde el e scenarist si Godard regizor], cu un Belmondo pe care n-am [...]